Cristina Stoian

Au trecut deja câteva ore de când am păşit curajoşi în anul 2018. Odată cu acest moment ne apropiem de sfârşitul frumoasei perioade a sărbătorilor de iarnă. Punctul central al acesteia îl reprezintă Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16)”

Așa cum scriam și la sfârșitul anului 2015, consider că acesta este momentul cel mai potrivit pentru a aduna într-un buchet toate regretele, nemulțumirile dar și bucuriile anului 2017, pentru a încerca să le lăsăm în urmă și pentru a construi pe baza lecțiilor învățate un an nou mai bun.

Pentru mine anul 2017 a fost un an destul de obositor, dar presărat cu clipe minunate și excursii de neuitat.

A fost anul în care părinții mi-au rămas cele mai dragi persoane din viața mea, cei mai buni prieteni și cei mai buni învățători.

A fost anul în care credința a devenit parte firească din viața mea, iar Putna a continuat să rămână pentru mine a doua casă.

A fost anul în care am continuat să cunosc oameni minunați care vor ocupa mereu un loc special în sufletul meu.

A fost anul în care am reluat legătura cu vechi amici, ei devenind acum noi prieteni buni.

A fost anul în care am consolidat relații de prietenie și am realizat că odată cu clipele frumoase dar și cu cele grele prin care am trecut împreună, legătura dintre noi rămâne de neatins.

A fost anul în care una dintre cele mai dragi prietene ale mele a primit darul suprem, acela de a deveni mamă. Mai mult decât atât, mi-a făcut onoarea și bucuria de a fi alături de ea pe toată perioada sarcinii și ulterior la botez.

A fost anul în care munca de voluntar în Asociația “Studenți pentru Viață” mi-a adus noi satisfacții și vise îndeplinite.

A fost anul în care am devenit și voluntar al Grupului social-filantropic „Sfântul Ioan Rusul” al Bisericii Sfântul Nicolae Balta Albă, Parohie din care fac parte şi eu. Acesta este locul unde am cunoscut oameni speciali alături de care am învățat cât de ușor este să faci bine și să îi bucuri pe cei aflați în nevoie (mai multe detalii despre noi aici: https://cristinastoian.ro/2017/10/30/daruind-vei-dobandi/).

A fost anul în care meseria de medic rezident mi-a adus atât încercări cât și succese. M-am maturizat, am învățat să comunic mai bine cu pacienții mei și să fiu mai tolerantă față de cei din jurul meu.

A fost anul în care am învățat să mă bucur de singurătate și să accept cu puțin mai multă răbdare și încredere omul potrivit. Trebuie să recunosc însă faptul că la nunțile minunate la care am participat anul acesta mi-aș fi dorit un partener 🙂 )

A fost anul în care am participat pentru prima dată la o experiență de neegalat, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși. Cu această ocazie am adăugat un nou oraș pe lista de favorite: Iași (mai multe detalii aici: https://cristinastoian.ro/2017/09/05/intalnirea-internationala-a-tinerilor-ortodocsi-2017/).

A fost anul în care am ajuns pentru prima dată la Valea Plopului, locul în care Părintele Nicolae Tănase ne arată cât de frumos lucrează Dumnezeu prin oameni.

A fost anul în care alături de Andrei și a lui Arhivă de Geografie am văzut o mulțime de locuri noi și unice (pe larg despre Arhiva de Geografie aici: https://cristinastoian.ro/2017/05/22/geoarhiva-locul-unde-excursiile-din-vis-devin-realitate/).

A fost anul în care am ieșit pentru prima dată din România, vizitând chiar trei țări străine: Germania, Serbia și Bulgaria. Toate aceste excursii m-au făcut însă doar să îmi iubesc mai mult țara în care m-am născut.

A fost anul pierderilor neașteptate, în 2017 plecând dintre noi atât persoane dragi mie, cât și persoane care au marcat cultura, istoria și viața unei întregi națiuni. Să îi purtăm în gând şi în rugăciune şi anul acesta pe Majestatea Sa Regele Mihai I, pe doamna Stela Popescu şi pe toți cei care ne-au părăsit în anul care a trecut…

Și, nu în ultimul rând, 2017 a fost anul în care am reușit cu ajutorul Lui Dumnezeu să îmi lansez acest blog. Este locul în care pasiunea mea din copilărie pentru scris a prins contur, locul în care pot să fiu eu și în care mă pot elibera de lucrurile negative din jurul meu.

Cu bune și cu rele, acesta a fost anul 2017 pentru mine.

Mulțumesc pentru lecțiile învățate !

2018 se anunță deja un an al bucuriei, întrucât vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire realizată de bunul nostru Rege Ferdinand în anul 1918.

De la Anul Centenarului îmi doresc sănătate pentru cei dragi mie, minte luminată și gânduri bune pentru cei care ne conduc și pentru români, iar pentru mine putere și răbdare pentru a putea străbate frumos drumul pe care am pornit.

Vă mulțumesc  oameni dragi pentru că faceți parte din viața mea! Vă îmbrățișez pe fiecare în parte (chiar pe toți, nu doar pe cei care apar în colajele din articol:) ) și vă doresc un An Nou binecuvântat, cu bucurie, liniște și multă sănătate !

Dă-ne Doamne toate cele de folos pentru că Tu eşti nădejdea noastră ce mai mare!

La Mulți Ani !!