Oamenii nu mai au timp
Trăim în secolul vitezei. Noi descoperiri ne asaltează în fiecare secundă, însă cu aceeaşi rapiditate ne trăim şi noi viețile.
Ne grăbim mereu undeva, iar în puținul timp liber rămas verificăm nerăbdători mesaje, notificări de pe rețele de socializare sau ultimele bârfe uitând astfel de unde plecăm şi unde vrem să ajungem cu adevărat.
„Oamenii nu mai au timp” a devenit expresia cel mai des întâlnită în zilele noastre…
Nu mai au timp să se bucure de un răsărit de soare, de primele flori de primăvară, de zâmbetul pur al unui copil.

Nu mai au timp să îşi iubească aproapele, să râdă sau să evadeze în minunata lume a cărților.
Suntem atât de obosiți uneori încât o călătorie cu trenul spre munte devine un prilej pentru a dormi câteva ore în loc să ne bucurăm de minunatele peisaje pe care natura ni le oferă la fiecare pas.

Însă nici măcar cele câteva ore de somn nu ne fac de multe ori să ne simțim mai bine.
Oare de ce?
Poate pentru că oboseala noastră este mai mult psihică decât fizică?
Tehnologia atât de utilă în viața de zi cu zi ne şi dăunează din păcate foarte mult.
Ce ar fi dacă am reînvăța să trăim? Cum ar fi dacă am avea timp? Haideți să încercăm !
Hai să ieşim din casă fără telefon sau daca îl luăm cu noi să îl folosim doar pentru a suprinde natura în fotografii.
Hai să stăm mai mult cu cei dragi, fără a interpune deloc tehnologia între noi.
Hai să mirosim trandafirii, să ne lăsăm mângâiați de razele soarelui, să alergăm desculți, apoi să ne întindem pe iarbă şi să privim cerul.
Hai să ne bucurăm împreună cu o mamă de viața pe care o poartă în pântec şi să o încredințăm că este cel mai frumos lucru pe care îl poate trăi.
Hai să fim din nou copii, să ne jucăm „Ţară, țară vrem ostaşi”, să sărim şotronul, să alergăm prin ploaie, să ne dăm cu sania.
Hai să ne regăsim legătura cu Dumnezeu…

Hai să ne întâlnim cu acel prieten pe care nu l-am mai văzut demult şi să stăm cu el la poveşti până dimineața fără să ne verificăm deloc telefonul.
Hai să călătorim, să ne descoperim țara minunată şi să legăm prietenii reale nu virtuale.
Hai sa ne cufundăm în lectura unei cărți bune.
Hai să începem chiar de azi !
Ce ziceți, încercăm? 🙂
P.S. Acest articol a fost scris în tren, la sfârşitul lunii mai, atunci când mă întorceam de la Braşov şi refuzam categoric să las somnul să mă cuprindă…
Leave a Reply