Gânduri la plecarea blândului păstor al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Îmbracă-te în doliu frumoasă Bucovina…
Noaptea trecută, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, “copilul răsfățat al Bucovinei”, așa cum el însuși s-a autointitulat, s-a mutat la Domnul. Am sperat până în ultima clipă că Sfinția Sa va reuși să depășească și această perioadă, însă Dumnezeu a decis să îl ia la El. Dar nu înainte de a ne lăsa o ultimă lecție, aceea că Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește, 25 de preoți care s-au împărtășit din același Potir cu Arhiepiscopul Pimen fiind testați negativ.
În anul 2015 Dumnezeu mi-a călăuzit pentru prima dată pașii către Mănăstirea Putna, care curând a devenit a doua mea casă. Acolo am avut ocazia să mă hrănesc de multe ori din predicile pline de învățături ale Înaltpreasfinției Sale.
Ultima noastră “întâlnire” a avut loc anul trecut, la sfânta sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, hramul Mănăstirii Putna. Trebuia să pornim spre București imediat după Sfânta Liturghie din ziua hramului. Însă Dumnezeu a rânduit să rămânem încă o zi, pentru a ne bucura sufletul cu Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată chiar de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen. Mai bine de trei ore, la cei 90 de ani ai săi, Sfinția Sa a slujit cu smerenie, râvnă și fără nicio urmă de oboseală. Timpul parcă se oprise în loc…
Blândul păstor al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților s-a născut în 25 august 1929, în localitatea Greabănu, județul Buzău, la botez primind numele Vasile.
A fost de la frate de mănăstire și monah la profesor, pedagog, apoi stareț, paroh, muzeograf, dar și reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim, exarh, Episcop vicar, apoi Arhiepiscop.
În data de 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon.
La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul de Suceveanul şi hirotonit în 24 iunie 1982.
Apoi, în urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizat la Suceava în data de 3 martie 1991.
De numele Înaltpreasfinției Sale se leagă și un alt moment extrem de important din istoria noastră recentă: revenirea în țară a Regelui Mihai. Înaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe Române a mijlocit această vizită și a fost gazda Regelui Mihai I, în noaptea de Înviere, la Mânăstirea Putna, în aprilie 1992. Atunci, Regele Mihai și Regina Ana au petrecut, la Putna și la București, trei zile care au rămas în istoria contemporană a țării noastre. Regele Mihai și Regina Ana s-au reîntors la Arhiepiscopia Sucevei în anul 2000, în drum spre satele din Bucovina de Nord (Ucraina).
Smerenia și bunătatea sa deosebită au fost izvorâte dintr-o adâncă dragoste de Dumnezeu și de aproapele. Așa cum ne spunea chiar Înaltpreasfinția Sa, cheia către smerenie este ascultarea.
“Toate ascultările au fost de folos pentru că am învățat în primul rând smerenia, iar în al doilea rând cum să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut: tăierea voii. În mănăstire nu se poate spune că acest lucru îl iubesc mai mult și pe acesta vreau să-l fac.
Și atunci, dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu.”
Perioada petrecută ca ghid al Mănăstirii Putna (1964-1974) a fost cea care i-a adus cele mai multe bucurii, lucru dovedit și de strălucirea din privirea sa atunci când ne povestea amintiri din acei ani.
“În perioada cât am fost ghid la Mănăstirea Putna am avut cele mai mari satisfacții sufletești, pentru că acolo trebuia să prezint ceea ce era în muzeu: opere de artă, opere ale credinței noastre.
Istoria Putnei este istoria neamului nostru românesc.
Și acolo, printre alte spuse ale mele, recitam la fiecare grup și poezia Doina de Mihai Eminescu, pe care părintele meu duhovnic, Petru Pogonat, o numea rugăciune românească.”” La copii, în fața unui manuscris, spuneam: Vedeți, sunt rânduri drepte, litere frumoase, fără pată de cerneală.
Și știți cu ce se scria atunci? Cu pană de gâscă, dar idei de aur. Astăzi mulți scriu cu peniță de aur, dar idei de gâscă.”
Înainte de a încheia, aș vrea să vă las încă o povață a Înaltpreasfinției Sale:
“Mihai Eminescu de mic a fost crescut de bunicul său care a fost cântăreț bisericesc și mi-l imaginez alături de bunicul la strană. Așa cred că s-a format el. Aici este temelia culturii lui: în biserică. Dacă tinerii noștri ar citi cu luare aminte ar înțelege mai mult și din viața lumii, ar înțelege cum să deosebească binele de rău și să urmeze binele.”
Voi purta mereu în amintire acea ultimă slujbă, iar în suflet chipul lui bun, blând și zâmbetul cald. Pentru mine Părintele Pimen va rămâne mereu o lecție de viață și un model de smerenie și iubire.
?
Publicată de Biserica Adormirea Maicii Domnului Fălticeni pe Vineri, 30 august 2019
Vă mulțumesc Părinte pentru bucuria și lumina pe care ați adus-o în viața mea!
Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții!
Surse:
- https://basilica.ro/interviu-exclusiv-arhiepiscopul-pimen-la-implinirea-varstei-de-90-de-ani/
- https://basilica.ro/arhiepiscopul-pimen-a-plecat-la-domnul/
- https://www.facebook.com/164437050270956/posts/2953926851321948/
- https://basilica.ro/ancheta-epidemiologica-25-de-preoti-care-au-intrat-in-contact-cu-ips-pimen-au-rezultate-negative-la-coronavirus/
Leave a Reply