Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocși 2017
Răsăritul soarelui m-a găsit astăzi în Gara de Nord. Obosită dar şi foarte fericită m-am întors de la Iaşi, locul în care am trăit weekend-ul acesta una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea: prima mea participare la Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocși (ITO), ediția 2017.
Aş putea să scriu pagini întregi despre acest eveniment minunat, dar voi încerca să fac un rezumat al acestor zile deşi emoția trăită nu poate fi descrisă în cuvinte.
Joi seara am pornit spre prima mea întâlnire cu oraşul Iaşi. Tot ceea ce ştiam atunci era faptul că urma să fim aşteptați în gară de părintele desemnat grupului nostru, vom merge la cămin să ne cazăm şi apoi vom urma programul anunțat de organizatori. În tren îmi veneau în minte o grămadă de întrebări şi îngrijorări legate probabil de teama de necunoscut… Toate au fost însă alungate pe loc de zâmbetul cald al Părintelui Eusebiu care ne-a întâmpinat pe peronul gării din Iaşi. Am ştiut atunci că urmează să trăiesc ceva unic şi că avem bucuria să fim îndrumați în aceste zile de un om cu totul deosebit.
După ce ne-am cazat, au urmat câteva ore binemeritate de somn. Cu forțe proaspete, în aşteptarea deschiderii ce urma să aibe loc spre seară, am decis să vizităm Parcul Copou. Nici nu mai țin minte câți ani au trecut de când mi-a încolțit în suflet dorința de a vizita acest parc. Fiecare pagină pe care o citeam din viața şi opera lui Mihai Eminescu mă făcea să îmi doresc din ce în ce mai tare să calc pe urmele lui la Iaşi şi să mă odihnesc sub Teiul lui din Copou. Iată că visul meu tocmai devenea realitate…
Apoi a urmat poate cel mai emoționant moment al acestor zile: Festivitatea de deschidere. La început, reprezentanții fiecărei țări sau localități participante au defilat pe rând prin fața Preafericitului Patriarh Daniel şi a înalţilor ierarhi prezenți. A urmat o suită de momente care au transformat prima seară de toamnă a anului într-una de neuitat. Ignorând căldura, peste 5000 de tineri au cântat într-un singur glas Imnul României şi Imnul ITO 2017. Am mărturisit cu lacrimi în ochi Basarabia e România! Expresia Hakuna matata („fără griji”) a răsunat în toată grădina Palatului Culturii atunci când frații noştri ortodocşi din Africa au urcat pe scenă. A fost o seară de vis, în care toate grijile şi problemele au dispărut, iar Biserica a fost scoasă în stradă după toate scandalurile prin care a trecut şi a devenit ceea ce ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi: ACASĂ.
A doua zi ne-a adus noi suprize. Ne-am început ziua cu rugăciunile de dimineață şi apoi am participat la dezbateri pe anumite teme în grupuri de câte 15-20 de persoane din diferite colțuri ale țării/lumii. A fost o ocazie bună pentru a ne cunoaşte mai bine, a învăța să fim mai buni, a distinge diferența între noțiunile de „libertate” şi „libertinaj” şi a afla ce este libertatea şi ce este adevărul.
Seara ne-a adus mult aşteptata Conferință a Părintelui Constantin Necula. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie sentimentele trăite la această întâlnire. Voi spune doar că am înțeles acum, poate mai bine ca oricând, că Hristos este şi va fi mereu în mijlocul nostru.
În dimineața celei de-a treia zile, am asistat alături de mii de tineri din toată lumea şi de câteva sute de ieşeni la Sfânta Liturghie arhierească, una dintre cele mai frumoase şi impresionante slujbe la care am participat până acum. Următoarea parte a zilei a fost dedicată relaxării şi pregătirii pentru Marşul Tinereții. Am participat la Festivalul Bucuriei, unde tradiția şi dansurile din toate colțurile țării şi-au dat mâna într-un spectacol minunat; am vizitat Grădina Botanică din Iaşi, cea mai veche din România şi apoi ne-am îndreptat paşii spre Parcul Copou, locul de unde a început Marşul Tinereții.
Deşi traseul a fost destul de lung, oboseala nu s-a simțit aproape deloc. Zeci de ieşeni ne-au întâmpinat în stradă sau la balcoanele apartamentelor cu zâmbete şi lacrimi în ochi mărturisindu-L alături de noi pe Hristos. Marşul a reprezentat şi o ocazie de a vedea principalele puncte de atracție ale oraşului.
Cel mai drag moment al acestei zile a fost însă întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva. Chiar dacă era prima dată când reuşeam să mă închin la moaştele ei, am simțit aceste clipe ca pe o revedere cu o veche prietenă care mă aştepta cu brațele deschise.
Cea mai frumoasă zi de la Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocși s-a încheiat cu un concert susținut de Holograf, Orchestra Lăutarii și Maestrul Nicolae Botgros şi Ion Paladi. Am dansat, am cântat alături de ei şi ne-am simțit liberi.
Ziua de luni a reprezentat ziua încheierii evenimentului. Ne-am despărțit cu greu, dar am ştiut că de acum încolo gândurile noastre vor fi mereu la Iaşi, la primul weekend de toamnă, iar rugăciunea ne va uni mereu indiferent în ce colț al lumii ne-am afla.
Această întâlnire a reprezentat pentru mine şi o lecție de iubire, iertare, toleranță. Văzându-i pe frații noştri ortodocşi din Siria, Palestina, Africa etc am înțeles cât de binecuvântată sunt că m-am născut într-o țară creştină şi liberă. Cinste lor pentru că păstrează viu Adevărul în locuri în care poate ar părea imposibil să mai faci asta.
Nu aş vrea să închei fără mulțumiri. Îi mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfintei Cuvioase Parascheva că m-au învrednicit să particip la acest eveniment; le mulțumesc acestor oameni frumoşi pentru toate lecțiile învățate; voluntarilor, Sfinților părinți şi organizatorilor pentru strădania, devotamentul şi căldura cu care ne-au găzduit şi coordonat; oraşului Iaşi pentru surprizele cu care m-a primit şi, nu în ultimul rând, le mulțumesc locuitorilor oraşului pentru fiecare zâmbet, lacrimă sau informație pe care ne-au oferit-o.
Acestea fiind spuse, abia aştept întâlnirea de anul viitor de la Sibiu. Voi reveni cu un articol separat despre oraşul care m-a surprins cel mai plăcut în ultima perioadă, capitala culturală a țării, Iaşi.
Voi încheia cu spusele unui tânăr participant la ITO 2017, în care mă regăsesc şi eu: „Nu suntem poate ca cei ce-au fost și nu e de oftat și nici de plâns. Suntem generația care nu e ușă de biserică, dar suntem la ușa Bisericii, cerând pe Dumnezeu și El pe noi!”
Leave a Reply