Viața cu diabet zaharat

Cauzele, simptomele şi tratamentul hipoglicemiei

Întrucât am neglijat în ultima vreme rubrica despre „Viața cu Diabet Zaharat” aş vrea să vorbim astăzi despre hipoglicemie.

„Ce este hipoglicemia?”, „Cum apare?”, „Cum se manifestă hipoglicemia?”, „Cum tratăm hipoglicemiile?”, „Care sunt riscurile hipoglicemiei?” sunt doar câteva dintre întrebările la care voi încerca să răspund prin intermediul acestui articol.

Ce este hipoglicemia?

Conform Ghidului Asociației Americane de Diabet (ADA), hipoglicemia reprezintă o scădere bruscă a valorilor glicemiei, sub valoarea de 70 mg/dl. În cazul unei glicemii <54 mg/dl vorbim despre o hipoglicemie clinic semnificativă, caz în care măsurile de readucere a acesteia la valori normale devin urgent de aplicat.

Însă trebuie menționat faptul că pragul la care un pacient resimte o scădere a glicemiei diferă de la individ la individ. Astfel, un pacient poate resimți drept hipoglicemie o valoare mai mare de 70 mg/dl, iar altul o valoare mai mică de 70 mg/dl.

Cum apare hipoglicemia?

De obicei, hipoglicemia apare ca urmare a administrării unor doze prea mari de insulină sau a anumitor medicamente antidiabetice, dar poate fi determinată şi de prezența altor afecțiuni organice, cum ar fi cele ale pancreasului, ficatului, rinichilor etc. Însă trebuie precizat faptul că nu neapărat doza de insulină/medicamentul antidiabetic în sine duc la apariția hipoglicemiei ci mai degrabă necorelarea acestora cu gradul de efort fizic, cu numărul de carbohidrați consumați sau cu mesele.

Cum se manifestă hipoglicemia?

Înainte de a vorbi despre simptomele scăderii bruşte a glicemiei aş dori să precizez faptul că una dintre caracteristicile hipoglicemiei este polimorfismul accentuat. Aşadar, simptomatolgia acesteia este extrem de diversă.

Principalele manifestări care pot anunța prezența unei hipoglicemii (în cazul unei instalări bruşte) sunt:

  • tremurături;
  • transpirații reci;
  • nervozitate şi anxietate;
  • furie, tristețe sau nelinişte aparent fără motiv;
  • iritabilitate, nerăbdare;
  • confuzie, chiar până la stări de delir;
  • scăderea capacității de concentrare;
  • ritm cardiac accelerat (palpitații);
  • amețeală;
  • somnolență;
  • vedere încețoşată;
  • foame excesivă sau dorința imperioasă de a consuma un aliment dulce;
  • stări de greață;
  • furnicături sau amorțeli ale limbii sau buzelor;
  • dureri de cap;
  • oboseală şi senzație de slăbiciune;
  • coşmaruri, somn agitat sau chiar crize de plâns în timpul somnului;
  • lipsa coordonării mişcărilor voluntare;
  • spasme musculare.

În practică, orice observăm „altfel decât de obicei” în comportamentul membrilor familiei cu diabet sau al pacienților trebuie să ne ducă cu gândul la o posibilă scădere bruscă a glicemiei.

Dacă nu se intervine la timp, hipoglicemia progresează şi se poate ajunge la simptome precum convulsii, comă şi chiar deces.

O atenție deosebită trebuie acordată „hipoglicemiei asimptomatice”. Aceasta apare de obicei la pacienții cu vechime mare a diabetului zaharat  ca o reacție a organismului la episoadele dese de hipoglicemie. Practic, simptomele fie lipsesc total, fie bolnavul devine incapabil să mai recunoască/simtă hipoglicemiile. De asemenea, acest tip de hipoglicemie poate apărea şi la cei care exagerează în privința controlului glicemiei, administrându-şi doze mult crescute de insulină față de necesarul obişnuit.

Această stare poate fi deosebit de periculoasă, mai ales pentru că bolnavul, nefiind capabil să perceapă simptomele, are şanse mici de exemplu să se trezească din somn şi să ia atitudine sau să oprească maşina în cazul în care se află la volan.

Cum tratăm hipoglicemia?

 

 

 

 

 

În practica curentă, pacientului i se recomandă imediat ce simte una dintre manifestările de mai sus să bea un pahar de apă cu aproximativ două linguri de zahăr sau suc cu zahăr şi apoi să consume eventual şi o felie de pâine/un fruct. În cazul în care simptomatologia persistă în ciuda administrării repetate de zahăr/suc/etc; dacă glicemia rămâne scăzută sub 70 mg/dl sau daca episoadele de hipoglicemie se repetă de mai multe ori într-o săptămână este necesară contactarea medicului curant.

Orice pacient cu diabet care face insulină sau ştie că este predispus la hipoglicemii ar trebui să aibe în locurile cele mai utilizate din casă (de exemplu: pe noptieră, în bucătărie etc.) şi în geantă o sticlă mică cu suc îndulcit cu zahăr sau măcar câteva pliculețe cu zahăr. În farmacii există sub diverse denumiri comerciale (exemplu: GlucoHELP) flacoane de 25 ml care conțin apă cu zahăr şi sunt destinate chiar acestei categorii de pacienți. Având dimensiuni mai mici, sunt uşor de purtat în geantă, buzunar, etc. De asemenea, flaconul odată golit poate fi reutilizat de pacient cu acelaşi scop.

Măsurarea glicemiei nu este neapărat necesară în faza inițială în cazul în care pacientul a mai experimentat hipoglicemii şi recunoaşte simptomatologia sau ştie că a făcut un lucru care putea declanşa o astfel de manifestare (de exemplu: şi-a administrat aceeaşi doză de insulină deşi ştia/nu că ulterior va face un efort fizic mai intens decât de obicei, nu a mâncat numărul de carbohidrați necesari pentru doza de insulină administrată, şi-a administrat insulina deşi nu avea de gând să mănânce).

La pacienții incapabili să înghită carbohidrații recomandați, ghidurile recomandă utilizarea glucagonului injectabil. Glucagonul este un hormon care stimulează ficatul să elibereze în sânge glucoza stocată atunci când nivelul glicemiei este prea scăzut. Din păcate în țara noastră glucagonul injectabil nu se găseşte momentan pe piață. Poate fi procurat însă din străinătate.

Care sunt riscurile hipoglicemiei?

 Riscurile imediate ale hipoglicemiei sunt legate în special de posibilitatea lovirii bolnavului sau a persoanelor din jur în cazul unor căderi, accidente rutiere etc.

Pe termen lung, un studiu amplu tip cohortă (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19366776) a evidențiat creşterea riscului de demență la vârstnicii cu diabet zaharat tip 2 şi istoric de hipoglicemii severe.

 

Pentru că am scris mai mult despre doza de insulină ca factor declanşator al hipoglicemiei aş vrea înainte să închei să dau şi un exemplu de medicament care poate face acelaşi lucru. Astfel, produsele din clasa sulfonilureelor (exemplu: Diaprel) pot duce la apariția unor scăderi bruşte ale valorilor glicemice la unii dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 2.

În încheiere, aş dori să precizez faptul că cel mai bun mod de a ne „lupta” cu hipoglicemia este prevenția. Astfel, pacienții trebuie să înțeleagă extrem de bine situațiile care pot conduce la o scădere bruscă a valorilor glicemice (de exemplu: modificarea orarului meselor, perioada de după sau din timpul efortului fizic, somnul etc) şi să învețe să adapteze dozele de insulină/medicamente antidiabetice în funcție de cantitatea de carbohidrați consumată, de efortul fizic etc. În unele cazuri, cum  ar fi pacienții cu frecvente „hipoglicemii asimptomatice”, aceste măsuri nu sunt suficiente şi este necesară o creştere a țintelor glicemice față de cele recomandate de ghiduri.

În concluzie, ATENŢIE la orice semn cât de mic de hipoglicemie, dacă el există -> apă cu zahăr/suc –> reducerea dozei de insulină/medicament antidiabetic şi corelarea acestora în viitor cu efortul fizic sau alți factori declanşatori -> în cazul repetării hipoglicemiilor de mai multe ori într-o săptămână -> medicul curant pentru ajustarea tratamentului.

 

Surse:

  1. AMERICAN DIABETES ASSOCIATION. STANDARDS OF MEDICAL CARE IN DIABETES—2017, p. S53-54
  2. http://viatacudiabet.ro/controlul-diabetului/despre-glicemie/totul-despre-hipoglicemie-cauze-simptome-tratament-49

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *