Cristina Stoian

Astăzi, 31 august, sărbătorim Ziua Limbii Române. Omagierea limbii noastre naționale are loc la aceasta dată începând cu anul 2013, iar ziua de 31 august nu a fost aleasă întâmplător. Încă din 1990 are loc în aceeaşi zi o sărbatoare similară în Republica Moldova numită „Limba Noastră“.

Istoria limbii române este controversată, singura certitudine care există fiind aceea că limba română provine din romanizarea populațiilor antice din bazinul Dunării de jos care, așa cum ne-o spun Herodot și ceilalți autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior această limbă a fost influențată de limbile slave, greacă, maghiară și altele. Controversele existente privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces s-a derulat și întinderea lor.

Alexandru Niculescu afirmă în cartea sa „Istoria Limbii Române” faptul că:

“Româna este singura limbă romanică care s-a dezvoltat în partea de est a Europei latine”.

Folosirea numelui de „română” pentru limba noastră, precum şi a numelui de „români” pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România. Astfel, numele de “rumână” sau “rumâniască” pentru limbă este atestat încă din timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești precum Palia de la Orăștie sau Letopisețul Țării Moldovei.

De exemplu, Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, “ se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba “românește”, adică română”.

În Palia de la Orăștie (1581) scrie lămurit aşa

« …că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ… și le-au dăruit voo fraților români,… și le-au scris voo fraților români », iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim: «  În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri, ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul… ».

Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare, cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521. În aceasta, Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor. Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc, care a fost în uz (simplificat în secolul XIX) până în 1860. O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean, scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI.

Procesul lent de instituționalizare a limbii române, ca limbă oficială folosită în spațiul public, în literatură și în Biserică, a început cu sfârșitul secolului al XV-lea și s-a finalizat în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, când întrebuințarea sa ecleziastică se generalizase. Cele mai vechi texte românești de natură literară sunt manuscrise religioase (Codicele Voronețean, Psaltirea Scheiană), traduceri ale unor texte biblice elementare.

Cele mai cunoscute influențe care s-au manifestat asupra limbii noastre sunt cele dacice şi slave, însă nu sunt de neglijat nici influențele germane (de exemplu: cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub <Schraube), greceşti (de exemplu: folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos), maghiare (de exemplu: oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép) sau turceşti (de exemplu: cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç).

În ceea ce priveşte limba dacă, aceasta era o limbă indo-europeană, din ramura tracă (sau vice-versa), vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei, României, Serbiei, Slovaciei, Ucrainei și Ungariei de astăzi. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia, însă se știu prea puține despre această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești (în toate dialectele) sau cu corespondente în limba albaneză, despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dacice, multe dintre ele legate de viața pastorală (de exemplu: brânză, zer, mal, balaur).

Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Influența slavă a continuat în Evul Mediu, în special prin folosirea limbii slavone bisericești, în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în secolul al XVIII-lea. Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă (a iubi, glas, nevoie, prieten). Totuși, multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă.

Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice, în special din franceză și italiană, au pătruns în limba română (de exemplu birou, avion sau exploata). De asemenea, de aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză, precum gem (din jam), interviu (interview), meci (match), tramvai (tramway), manager (manager).

Indiferent de istoricul şi influențele existente, limba română este un motiv de mândrie pentru noi, este „însăși floarea sufletului etnic al românimii” (Mihai Eminescu) şi trebuie să o păstrăm vie în orice loc din lume ne-am afla.

Aşa cum afirma Nichita Stănescu, limba română este patria noastră: „Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”

Aşadar, în orice colț ne-am afla, patria mamă este mereu cu noi prin însăşi limba pe care o vorbim.

Surse:

1. wikipedia.org/Limba romana
2. wikipedia.org/Istoria limbii romane
3. http://linguistics.byu.edu/The History of the Romanian Language
4. adevarul.ro/De ce sarbatorim pe 31 august Ziua Limbii Romane