Cristina Stoian

Draga mea România,

În urmă cu aproape 29 de ani Dumnezeu m-a trimis pe pământul tău. Chiar dacă nu îmi mai amintesc prea multe lucruri de atunci, simt că între noi a fost „dragoste la prima vedere”.

Alături de părinții mei minunați am făcut apoi primii pași spre tine. Întâi timid, apoi din ce în ce mai hotărât ți-am descoperit aproape fiecare colțișor.  M-am îmbogățit sufletește cu fiecare loc nou prin care m-ai purtat. Pot spune că Dumnezeu mi-a oferit prin tine o mulțime de binecuvântări.

Prin tine, părinții mei au primit o educație frumoasă și principii demne de viață pe care mi le-au transmis și mie. Prin tine am învățat să îmi cunosc trecutul adevărat, să iubesc prezentul și să fiu curioasă în ceea ce privește viitorul. Prin tine m-am maturizat, am cunoscut oameni care mi-au rămas fie prieteni, fie lecții de viață.

Însă acum cred ca este momentul să vorbim mai mult despre tine, întrucât astăzi este ziua ta. Iată că a sosit și clipa când împlinești frumoasa vârstă de 100 de ani.

Hai, nu te rușina, chiar dacă ai 100 de ani nu îți arăți deloc vârsta. Dimpotrivă, eu te văd cu fiecare an care trece mai tânără și mai puternică…

Draga mea prietenă ( îmi permit să îți spun așa pentru că am impresia că ne cunoaștem de mult mai mulți ani decât vârsta pe care o am), ai trecut prin atât de multe greutăți în acești ani încât pot spune că tu ești pentru mine o adevărată eroină.

Parcă aud răsunând din timpuri străvechi strigătul victorios al unui băieţel la nașterea ta: „Trăiască România Dodoloaţă!” Erai atât de frumoasă atunci, iar „părinții tăi”, Ferdinand și Maria nu își mai încăpeau în piele de fericire… Doar ei știau cât de multe sacrificii s-au făcut pentru ca tu „să vii pe lume”… Habar nu aveai tu atunci cât de grea va fi viața ta…

Erai doar o „adolescentă” atunci când ai fost sfâșiată în bucăți pe care nici astăzi nu ai reușit să le recuperezi. Deși rănile de atunci încă dor și încă mai ai zile când plângi, ai reușit să mergi mai departe.

Ai supraviețuit așa sfâșiată multor războaie, ai văzut oameni suferind pe nedrept și ai îndurat jigniri greu de imaginat. Chiar și în ultimii ani, în loc să fii lăsată să îți trăiești “bătrânețea” în liniște, ai fost batjocorită, călcată în picioare de oameni fără scrupule și dezbinată. Cu toate acestea, tu te-ai încăpățânat în continuare să lupți și prin ocrotirea Domnului ai ajuns să îți serbezi Centenarul.

Din păcate, nici de ziua ta se pare că nu ai parte de prea multă pace. Centenarul te găsește dezbinată, ignorată și înconjurată de oameni care își văd doar propriile interese meschine.

Însă vreau să știi, draga mea România că eu sunt aici alături de tine și vreau să îți ofer astăzi și mereu toată dragostea și sprijinul meu.

Îți cer eu iertare în locul celor care, orbiți de furie și dorință de răzbunare, au uitat că astăzi este o zi în care ar trebui să ne bucurăm împreună. Iartă-ne maică Românie că am uitat să fim oameni; că în loc să ajutăm primul sărman care ne iese în cale, ni se pare mai simplu să ne vedem de drum; că stăm în frig și ploaie ca să ne strigăm nemulțumirile în loc să facem ceva ca să schimbăm lucrurile. Iartă-ne că ți-am oferit conducători corupți, însă știi și tu prea bine că nu am avut altceva mai bun în locul lor… Iartă-ne că te jignim cu fiecare ocazie pe care o avem, în loc să ne amintim de locurile minunate pe care le ai, de sportivii, actorii, personalitățile și oamenii deosebiți pe care i-ai crescut la sânul tău și care ți-au dus renumele peste hotare. Iartă-ne că Îl uităm și Îl hulim pe Dumnezeu, singurul tău prieten adevărat și ocrotitor veșnic. Iartă-ne că te părăsim ca niște lași exact atunci când ai avea cea mai mare nevoie de noi. Iartă-ne și nu lăsa toate aceste lucruri urâte să afecteze frumusețea și puritatea din tine!

Astăzi vreau să te văd zâmbind România mea, vreau să văd soarele în „privirea ta”,  pentru că în ciuda lucrurilor neplăcute prin care treci, primele daruri au început deja să sosească.

Au venit special pentru a te omagia copiii născuți din bucățile rupte din tine acum mulți ani. Da, chiar așa este, astăzi copiii tăi sunt iarăși împreună! Domnul profesor Ion Mărgineanu a venit chiar pe jos sute de kilometri doar ca să îți ureze La Mulți Ani (https://cristinastoian.ro/2018/11/21/drumul-unirii-de-la-balti-la-alba-iulia/)!

La Sfânta Mănăstire Putna, Ierusalimul neamului românesc, au avut loc tot anul manifestări special făcute pentru a te omagia pe tine.

La  București ai primit în dar o Catedrală minunată, care sper că te va ajuta să îți mai alini din supărări și îți va mai pansa din rănile adânci și vechi pe care le ai.

Dar gata, nu spun mai mult, te las pe tine să descoperi singură restul de cadouri pe care le vei primi.

Înainte de a te lăsa să te bucuri de daruri, aș vrea să îți urez și eu un călduros La Mulți Ani !!! Îți doresc draga mea România să înveți să zâmbești din nou, să te bucuri de lucrurile mărunte, să atingi cât mai curând gloria de altădată și să ne ajuți să nu uităm niciodată de unde am plecat! Îți doresc ca azi să ai parte doar de îmbrățișări și lacrimi de bucurie, nu de proteste, ură și dezbinare!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că m-am născut pe pământul tău binecuvântat și Îl rog să îți dea încă mulți ani puternici de acum încolo, plini de pace, bucurie și oameni care să te merite și să te iubească așa cum ești !

În afara acestui articol și a promisiunii făcute cu lacrimi în ochi în rândurile de mai sus, darul meu pentru tine constă și într-un album cu 100 de fotografii realizate de mine în cele mai frumoase colțuri ale tale și pe care, tu și cititorii mei, îl puteți vedea aici: https://cristinastoianblog.pixieset.com/romnian100defotografii/

În încheiere, am compus câteva versuri pentru tine:

Când am venit pe acest pământ,
Eu am făcut pe loc un legământ:
Nu voi uita părinții care m-au crescut,
Tărâmul și locul în care m-am născut.
E azi în țară zi de sărbătoare mare,
Nu am uitat de ea se pare,
Așa că hai să dăm mână cu mână,
Români frumoși din patria străbună!

La Mulți Ani încă o dată România mea frumoasă, te iubesc!