Cristina Stoian

Dragii mei,

Astăzi, cu doar două zile înainte de Centenarul Marii Uniri aș vrea să ne amintim de Vasile Niculescu, un aviator care, deși a intrat în anonimat în ultimii ani, a avut un rol deosebit de important în evenimentele petrecute în urmă cu o sută de ani.

În urmă cu un secol, pe data de 10/23 noiembrie 1918, locotenentul-pilot Vasile Niculescu, s-a aflat la manșa unui avion care a transportat de la Bacău până la Blaj o serie de documente extrem de importante pentru unirea Transilvaniei cu țara.

Zborul peste Munții Carpați a rămas în istoria României, cu atât mai mult cu cât a fost efectuat în condiții deosebit de grele: în prag de iarnă, într-un avion cu carlingă deschisă, cu instrumente de navigație rudimentare și fără niciun fel de dirijare de la sol.

Desfășurarea acestei misiuni deosebite o aflăm chiar de la locotenentul Niculescu, într-un interviu pe care l-a acordat la Radio Cluj în 1979:

„În noiembrie 1918, cu o săptămână înainte de actul [Unirii] de la 1 Decembrie, a fost o misiune în care am plecat fără cea mai mică ezitare. Avionul era încărcat cu manifeste. A trebuit să pun un rezervor suplimentar, că nu știam dacă era sau nu benzină [la Blaj]. De echiparea mea s-a ocupat personal maiorul Enescu Atanase. Era ger, era senin, era frumos si avionul Farman 40 era deschis. M-am îmbrăcat cu niște mănuși de mătase, le-am băgat în parafină topită și m-am înfofolit în așa fel încât să pot fi liber, ca să pot apuca manetele și comanda. Și pasagerul meu, [trimisul Marelui Cartier General de la Iași, maiorul] Precup care nu mai putea de frig!… Vă închipuiți, jos era ger, sus, cred, la 2500 m cât am trecut Carpații, cred că erau 30 de grade minus. Cu toate astea, n-am simțit deloc frigul… eram, bineînțeles, cu ochelari.

Am decolat [de la Bacău], am suit, era așa de liniște pe Siret, în lungul Siretului erau câțiva nori de abur, așa, parcă erau înghețați. Am făcut câteva viraje, am luat înălțime și apoi direct spre Onești, Miercurea Ciucului, apoi m-am angajat între Târnave. Vedeam munții spre Sibiu și Făgăraș, până ce se confundau cu orizontul și nu-i mai vedeam. În dreapta, singurul, Ceahlăul care era înconjurat, parcă avea o căciulă de nori, parcă-i era frică de ger! Și zburând între Târnave tot pierdeam din înălțime.

Am ajuns deasupra Blajului, am făcut câteva zboruri deasupra Blajului, i-am spus [maiorului Precup] , <Aruncă manifestele!>. Era o agitaţie impresionantă, vedeam în oraş [oameni] care umblau după manifeste, nu ştiau ce să facă, era o fierbere grozavă, de sus am văzut-o. Am căutat un loc de aterizare şi-am aterizat, dar cum am aterizat?! Câmpia Libertăţii era cam accidentată, erau gropi. Cum să fac, să zbor aşa, în unghi, nu era posibil, am să fac o încercare… – că eram meşter în aterizare! Am pus roţile avionului aproape de malul Târnavei, am rulat şi aproape de calea ferată m-am oprit: parcă a fost măsurat!

Şi am [coborât din] avion şi nu departe era un băiat, [îl întreb:] <Măi băiete cine sunt stăpâni? > Zice: <Români mă rog frumos>. Apoi a început să curgă lumea şi-a venit la lume! Prin zăpadă, prin frig, în scurtă vreme câmpia s-a umplut de lume. Discursuri, cântece… Şi-apoi am luat măsuri ca să tragem avionul într-un loc [ferit], s-au oferit vreo 18 studenţi, profesori, ca să-l păzească peste noapte: <Peste trupurile noastre vor trece!>, dar nu era cazul. Am înnoptat acolo şi noi ne-am dus la Palatul Mitropolitan – era mitropolitul doctor Vasile Suciu – ne-am dus acolo, am fost foarte frumos primiţi, am luat masa, povestiri frumoase…”

De asemenea, la bordul avionului s-a aflat și o geantă sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Brătianu pentru Consiliul Național Român Central.

La plecarea de la Blaj înapoi spre Bacău, avionul pilotat de echipajul Niculescu-Precup avea scrise pe pânza sa semnăturile românilor din Transilvania care au dorit să transmită prin această metodă neconvențională dorința lor cea mai mare, unirea cu țara.

După acest zbor eroic, ce a schimbat prezentul și viitorul unei țări, toată lumea se aștepta ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Ceea nu s-a întâmplat. Astfel, eroul s-a retras încet-încet, fiind menționat astăzi doar în literatura de aviație.

Astăzi, pilotul erou își doarme somnul de veci în cimitirul din municipiul Rădăuți. Printre sutele de morminte de acolo exista un mormânt pe care, până de curând, scria simplu, Vasile Niculescu. Localnicii știau că sub acea piatră funerară își doarme somnul de veci un bătrân ceasornicar, pe care Dumnezeu l-a ținut în viață până la 92 de ani. Abia în ultimii ani, modestul mormânt a fost reamenajat și, în mod neașteptat, alături de crucea creștină a fost amplasată și pala unei elice de avion, semn de onoare care marchează locul de odihnă veșnică a unui aviator.

Mai mult decât atât, în acest an dedicat Centenarului Primăria Rădăuți a găzduit o serie de activități de comemorare a aviatorului Vasile Niculescu, încheiate cu o slujbă de comemorare la mormântul lui, slujbă la care a participat și nepoata aviatorului, Mallet Astrid, venită special din Franța pentru a participa la acest eveniment.

De asemenea, marți, 20 noiembrie 2018 au avut loc  și la Bacău o serie de manifestări dedicate celebrării Centenarului zborului istoric Bacău-Blaj din 23 noiembrie 1918. Reeditarea “Zborul Marii Uniri – 23 noiembrie 1918” a fost urmată de un ceremonial militar şi religios, precum și de lucrările simpozionului “Centenarul Zborului Marii Uniri”.

Iată dragii mei cum un gest aparent minor a lăsat în urmă o poveste atât de importantă, Povestea Marii Uniri.

Devotamentul și dragostea de țară ale acestui pilot erou și ale oamenilor prin care s-a săvârșit Marea Unire ar trebui să ne rămână exemplu și model de urmat!

Surse:
1. https://www.historia.ro
2. https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/zborul-unirii-relatat
3. https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/o-misiune-istorica
4. https://www.cotidianul.ro/fascinanta-poveste-a-pilotului-marii-uniri/