Cristina Stoian

Dragii mei,

În primul rând, bine v-am regăsit!

De curând, prin intermediul unei prietene foarte foarte dragi, am avut bucuria să vizitez Municipiul Brăila. Și astfel, un nou oraș a reușit, fără prea mare efort, să se adauge pe scurta listă a locurilor care ocupă un loc aparte în sufletul meu.

Acestea fiind spuse, voi încerca în cele două articole destinate acestui oraș să vă expun 10 motive pentru care nu aș da un weekend la Brăila pe unul în alte orașe muuult mai cunoscute, cum ar fi de exemplu Constanța.

Casa Embiricos

În fruntea listei trebuie să stea, de departe, Casa Embiricos, un loc care m-a lăsat pur și simplu fără cuvinte, lucru care nu mi se întâmplă foarte des…

Pe scurt, Casa Embiricos reprezintă unul dintre semnele trecerii iscusiților negustori greci prin Brăila.  Concepută în 1912 de către arhitectul Lazăr I. Predinger, a fost destinată ca sediu al agenției de vapoare M. Embiricos & Co. și locuință a marelui armator Menelaos Embiricos. Firma M. Embiricos & Co. efectua export de cereale și import de cărbuni și deținea linia transatlantică de transport de călători cu vapoare de lux.

Casa Embiricos s-a născut, a crescut, a înflorit, dar s-a și prăbușit, clădirea fiind vândută în anul 1927, atunci când afacerile firmei au scăzut considerabil. După 1930 destinația clădririi a fost pe rând: sediul Societății Meseriașilor brăileni “Mihail Eminescu” (1930-1937), Dispensarul Casei Asigurărilor Sociale (1937). Ulterior, a fost ocupată de trupele armatei sovietice din august 1944 până la retragerea acestora din țară, iar apoi a adăpostit un spital și o policlinică. Din 1987 s-a numit “Casa Colecțiilor de Artă”. Începând cu anul 2002, aceasta poartă denumirea “Centrul Cultural Nică Petre” și adăpostește atât opera cât și urna în care se află cenușa marelui sculptor brăilean.

Până aici, poate nimic nu pare special, însă dacă facem împreună o comparație între Casa Embiricos din Brăila și surata ei, Casa Embiricos din Constanța (pe care am descoperit-o încă de acum câțiva ani), veți înțelege probabil de ce am rămas fără cuvinte. Las mai jos imaginile să vorbească în locul meu…

Fântâna cinetică

Brăila nu este capitala țării, dar poate concura cu succes cu aceasta, cel puțin la capitolul fântâni. Situată în zona de promenadă de pe Esplanada Brăilei, fântâna cinetică este încă din anul 1989 unul dintre cele mai importante simboluri ale orașului. Construită din oțel inoxidabil de către sculptorul român Constantin Lucaci, fântâna îmbină cu succes tradiția antică, apoi renascentistă și iluministă a jocurilor de apă. Odată cu lăsarea nopții, maiestuoasa lucrare transformă centrul nou al orașului într-un loc de basm, plin de culoare și căldură.

Teatrul “Maria Filotti”

Teatrul „Maria Filotti”, cunoscut și sub numele vechi drept Teatrul Rally, datează încă din anul 1840, având la acea vreme destinația de han și aparținând armatorului grec, Ianache Rally. După ce construcția arde în incendiul din 1859, ea este reconstruită și cunoaște numeroase transformări. Astfel, finalizarea construcției și inaugurarea Teatrului Rally au avut loc în anul 1864. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, personalități de prestigiu ale artei europene, printre care Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, Saliapin și George Enescu au oferit reprezentații memorabile publicului brăilean la Teatrul Rally. A fost de asemenea o perioadă bogată în reprezentații teatrale, susținute de trupele de teatru ale lui Costache Halepliu, Mihail Pascaly, Fani Tardini, Costache și Iorgu Caragiale, Theodor Theodorini, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase.

Întreținut impecabil până în zilele noastre, Teatrul Maria Filotti este un obiectiv musai de adăugat pe lista locurilor de vizitat în Brăila.

Restaurantul Carol

Așa cum stă mărturie chiar pe prima pagină a meniului, Restaurantul Carol este amplasat într-o clădire veche de aproximativ 150 de ani, situată în Centrul Istoric al orașului în Piața Traian (fosta Piață “Sfinții Arhangheli”).

Povestea acestui imobil începe în anul 1840, când Magistratul Orașului Brăila, îi atribuie lui Petre Boiangiul, două locuri virane, în Piața Sfinții Arhangheli. În anul 1871, Petre Boiangiul vinde cele două locuri lui Arghir Anghel.

Data exactă a construcției imobilului nu se cunoaște, în schimb, în anul 1876, la inventarierea averii defunctului Arghir Anghel, apare în foile de avere, acest imobil și un loc de casă.

În anul 1907 imobilul este vândut, Băncii Comerciale Române, care îl deține până în 1937, moment în care este vândut lui Withali Cohen. În anii 1940 imobilul trece în proprietatea cunoscutului avocat Constantin Oteleteanu.

În anii comunismului în acest imobil a funcționat “Restaurantul Brăila”, cel mai luxos restaurant al acelei vremi, iar imediat după comunism a funcționat “Cofetăria Select”.

Astăzi, clădirea și-a recăpătat strălucirea de altă dată, iar prețurile decente pentru un loc atât de special o înscriu pe lista celor mai frumoase și bune restaurante din Brăila.

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” se află situată tot în Piața Traian, și este cea mai veche dintre bisericile existente în raza orasului și, totodată, singura mărturie istorică a împrejurărilor în care, în urma războiului ruso-turc din anii 1828-1829 și a păcii de la Adrianopol – 1829, orașul și teritoriul din jurul orașului, organizate ca raia turcească au reintrat în componența Principatului Țării Românești.

Biserica a servit inițial ca lăcaș de cult musulman, adica moschee – “geamie”. Mai apoi însă, moscheea a fost transformată în biserică ortodoxă; prima data, temporar, între 1808-1810, și definitiv după eliberarea Brăilei de sub turci, din inițiativa arhiducelui Mihail Pavlovici Romanov, șeful armatei rusești.

În anul 1922 biserica a fost refăcută, i s-a adăugat un turn clopotniță din zid, cheltuielile fiind suportate în totalitate de soții Nedelcu și Ana Chercea, o familie de filantropi care au contribuit în mod esențial la schimbarea feței orașului, sloganul familiei lor fiind „Totul pentru Patrie, nimic pentru noi!”

Îmbinarea perfectă a elementelor orientale cu cele ortodoxe fac din această biserică un loc de neratat atunci când ajungem în Brăila.

Zilele următoare voi publica și partea a doua a articolului despre Brăila, noul oraș al sufletului meu !

Până atunci, vă puteți delecta privirea cu o mică colecție de fotografii realizate în Brăila de mine și de Ioana Picoș, aici: https://cristinastoianblog.pixieset.com/brilaoraalsufletuluimeu/.

Surse:

1. Povestea sotilor Cherchea
2. Casa Embiricos
3. Teatrul “Maria Filotti”
4. Biserica “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”