Cristina Stoian

„Minge câștigată de Ilie Dumitrescu, posibilitate de contraatac, Selymes în fața lui Ilie Dumitrescu, un singur apărător argentinian, a apărut și al doilea. Ilie Dumitrescu întârzie, pasează pe partea dreaptă lui Hagi, GOOOOOOOOOOOOOOOOL !!! RO-MÂ-NI-AAAAA, Gheoooorghe Hagi! Extraordinar contraatac în minutul 13 al reprizei a doua declanșat de apărarea noastră, continuat de Ilie Dumitrescu și finalizat de Gică Hagi.[ …] Extraordinară lecție de fotbal ! Bravo români ! Bravo România! [ ..]. Și VICTOOOORIIIEEEE !  VICTOOOORIIIEEEE, România învinge Argentina cu 3 la 2.ʺ

Aveam doar patru ani atunci când o voce inegalabilă rostea cu mândrie aceste cuvinte pe un stadion aflat tocmai în America. Eu nu prea mai țin minte acel meci, însă sufletul meu vibrează de fiecare dată când ascult înregistrarea acestui moment, semn că el își amintește mai multe decât mine…

Cu 18 ani mai devreme, același glas anunța cu emoție primul zece din istoria gimnasticii mondiale, obținut de nimeni alta decât Nadia Comăneci.

Modest, blând și serios, omul din spatele acestei voci a reușit încă de la începutul carierei sale să câștige respectul și admirația tuturor, chiar și a celor care nu urmăreau de obicei meciuri de fotbal sau alte evenimente sportive. Dincolo de comentariile legate de sport, fiecare intervenție a domniei sale reprezenta în același timp o lecție de istorie, de geografie, de viață. Crezul său profesional, pe care nu l-a părăsit niciodată a fost: „Crede ceea ce spui și spune ceea crezi.”

Marți, această voce unică ce a făcut să vibreze sufletele a milioane de oameni a tăcut pentru totdeauna… A tăcut omul, dar ne rămâne legenda, ne rămân înregistrările celor peste 5000 de ore de emisie, articolele și cărțile scrise de cel mai mare comentator pe care l-a avut și îl va avea vreodată țara noastră, Cristian Țopescu.

Ca o ironie a sorții, tocmai diabetul, boala pe care eu am ales să o studiez ca medic, ni l-a răpit pe marele comentator.  Acest lucru ar trebuie să ne facă mai conștienți de faptul că această patologie nu iartă pe nimeni, fie el comentator, actor sau simplu om. Chiar dacă diabetul în sine nu doare, este o patologie care trebuie privită cu o seriozitate maximă.  Netratat la timp, diabetul conduce la apariția  unor complicații ireversibile, chiar letale uneori.

Pentru mine, domnul Cristian Țopescu rămâne înainte de toate o lecție de viață, rămâne poate cel mai bun exemplu al faptului că în orice meserie poți lăsa ceva în urma ta, atâta timp cât aceasta este făcută cu dragoste și seriozitate și atâta timp cât „Crezi ceea ce spui și spui ceea crezi.”. De asemenea, rămâne și un exemplu al faptului că România este o țară în care poți deveni cineva atâta timp cât îți dorești acest lucru cu adevărat și ești dispus să faci mari sacrificii în acest sens.  Îmi va rămâne mereu în suflet și în minte vocea lui blândă și voi tânji mereu să aud meciurile de fotbal comentate de domnia sa.

Alegerea acestei zile pentru publicarea articolului nu a fost întâmplătoare. Astăzi, domnul Cristian Țopescu are ultima întâlnire cu telespectatorii săi, la Televiziunea Română, locul în care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale. Tot astăzi sărbătorim Înălțarea Domnului la cer la 40 de zile după Înviere , dar și Ziua Eroilor.

Fie ca sufletul EROULUI sportului românesc să se înalțe lin spre cer, iar Dumnezeu să Îl primească în Împărăția Sa și să ofere putere familiei !