Locuri

Gura Humorului, oraşul care te adoptă imediat ce i-ai trecut pragul

Astăzi, sufletul şi gândurile mele au fost la Gura Humorului, la cele câteva zile minunate petrecute acolo anul trecut. Aşadar, aş vrea să vă duc şi pe voi în acest orăşel de poveste…

În vara anului 2016, atunci când oraşul Bucureşti era sufocat de caniculă, am primit o invitație la Gura Humorului. Aproape că nici nu am stat pe gânduri în a spune „DA” ! Îmi doream demult să vizitez acel loc, cu atât mai mult cu cât urma să o fac alături de oameni tare dragi sufletului meu.

Aşadar să purcedem la drum !

Întâi propun să începem cu câteva informații despre locul în care urmează să mergem.

Gura Humorului (în trecut Gura Homorului) este situat în partea centrală a județului Suceava, la limita estică a Obcinilor Bucovinei, în depresiunea Humorului. Vatra orașului se află la confluența râului Humor cu râul Moldova, de la acest fapt provenind numele orașului. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul 1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au numit această apă „Homor”, ceea ce în limba turanică vorbită de ei însemna „repede”. Evoluția în timp a denumirii a dus la transformarea „Homor”-ului în „Humor”. Cu toate acestea, chiar și în prezent, unele persoane vârstnice pronunță „Homor” în loc de „Humor”.

Localitatea este poziționată la o altitudine de aproximativ 470 de metri şi are o populație de 13.667 de oameni. Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, dintr-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare.

Acum că ştim unde ne aflăm să descoperim împreună câteva puncte de interes ale oraşului.

Cel mai cunoscut şi iubit loc de relaxare al localității este Parcul Dendrologic Ariniş. Dar, acest loc este mai mult decât un parc, e parte din sufletul humorenilor şi desfătare a călătorilor… E ţinutul unde cândva Dragoş, venit din Ţara Maramureşului, îşi croia drum spre viitoarea cetate a Moldovei, e locul de rugăciune şi priveghere a Sfântului Daniil Sihastru şi loc de popas pentru oştenii cătrăniţi în lupte.

Foto: Cristina Stoian

Astăzi, în parc există un complex turistic ce cuprinde o piscină acoperită, de dimensiuni olimpice, un bazin de înot destinat copiilor, un ştrand unde adulții se pot relaxa pe timp de vară, 8 terenuri de sport plus o nocturnă, precum şi un patinoar artificial.

Foto: Cristina Stoian

Mergând mai departe spre şoseaua care duce la Mănăstirea Voroneț, poţi trece la pas puntea suspendată deasupra râului Moldova, loc care îți oferă o minunată privelişte asupra oraşului. Apoi, în fața ta se deschide un drum către pârtia de schi „Şoimul”, o pârtie modernă cu telescaun ce te duce 1462 metri pe o culme ce-ţi oferă o panoramă amplă a ţinutului Humorului. Vara, îți poți potoli aici setea cu o bere de casă din Bucovina (fără alcool) admirând de pe terasele restaurantelor întreaga localitate.

Foto: Cristina Stoian

Surprizele acestui drum nu se opresc aici… Într-un loc mai retras, dar aflat lângă drumul principal, pe o stâncă falnică domneşte portretul Sfântului voievod Ştefan cel Mare, simbolul şi ocrotitorul Moldovei.

Foto: Cristina Stoian

Odată ajuns la drumul național poți continua plimbarea fie în partea stângă, 3 kilometri până la Mănăstirea Voroneț, fie în partea dreaptă către oraş.

Despre Mănăstirea Voroneț sau „Capela Sixtină a Estului” voi face un articol separat, aşadar mergem în partea dreaptă… Străbatem un nou pod peste râul Moldova, calea ferată, admirăm peisajul superb şi Gara, ne oprim la un suc de fructe cum numai în Bucovina găseşti şi ajungem în final în centrul oraşului. Nu este spectaculos, însă este liniştit şi te îmbie la relaxare.

De departe, cea mai impunătoare clădire din această zonă este Catedrala Naşterii Maicii Domnului. Ea a fost finalizată şi sfințită în anul 2011, după 20 de ani de jertfe, obstacole şi sacrificii inclusiv ale credincioşilor din localitate. Este minunată, una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am văzut la noi în țară. Pe cât este de mare şi spectaculoasă, pe atât de multă linişte găseşte sufletul tău odată cu primul pas făcut înlăuntrul ei.

Foto: Cristina Stoian

Tot aici se află şi Primăria Gura Humorului, clădire  construită în anul 1901, astăzi monument istoric, precum şi Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina. Nu am apucat să vizitez Muzeul, iar acesta este doar unul dintre motivele pentru care îmi doresc să revin cât mai curând acolo.

Foto: Cristina Stoian

 

 

Foto: Cristina Stoian

Pe scurt, acesta este ceea a devenit unul dintre oraşele mele favorite alături de Rădăuți şi Braşov.

Aş putea povesti o zi întreagă despre oraş, însă vă invit să îl vizitați, să îl descoperiți şi să adăugați voi în comentarii ceea ce credeți că merită spus suplimentar 🙂 

Eu una abia aştept să mă întorc!

Mai multe poze din aventura mea la Gura Humorului găsiți AICI:

cristinastoianblog.pixieset.com/gurahumorului

 

P.S. Articolul nu a fost scris întâmplător astăzi… Una dintre persoanele dragi amintite mai sus, care mi-a fost gazdă, “mamă” şi ghid în excursia de anul trecut (deşi aceasta a fost prima noastră întâlnire față  în față) a plecat astăzi spre o lume poate mai bună… Drum lin, rămâneți în sufletul meu mereu !

 

Surse articol:

  1. wikipedia.org
  2. www.bucovina360.ro
  3. suceavanews.ro

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *