Centenarul în acorduri de nai
Salut oameni frumoși ! Revin pe blog cu un articol despre un subiect pe care din păcate îl neglijăm din ce în ce mai mult în ultimele zile, Centenarul. Începând cu acest articol voi încerca să public în mod constant o serie de povești care au legătură cu acest minunat eveniment pe care îl vom sărbatori în doar câteva luni. Fiind un subiect atât de vast am întâmpinat ceva dificultăți în a mă hotărî care să fie prima temă abordată… Însă acordurile de nai auzite la unul dintre concertele la care am asistat acum o săptămână cu ocazia Zilelor Bucureștiului m-a ajutat să mă decid aproape pe loc.
Așadar, doamnelor și domnilor, voi începe articolele despre Centenar cu nimeni altul decât Gheorghe Zamfir 🙂
Poate vă întrebați ce legătură are Gheorghe Zamfir cu Centenarul sau de ce l-am ales tocmai pe dânsul pentru acest prim articol… Răspunsul sper că îl veți găsi dumneavoastră în rândurile de mai jos, așa cum eu l-am găsit prin simpla participare la acest concert.
Maestrul Gheorghe Zamfir nu este doar un simplu cântăreț la nai, ci este acel om cu o personalitate complexă care a reușit să ducă mândria de a fi român de la Vatican până în Japonia, este acel om care a reușit prin măiestria intrepretării sale muzicale să aducă măcar un strop de căldură în sufletul înghețat de griji și măcinat de stres al tuturor celor care l-au ascultat măcar o singură dată.
Născut în Găești, pe data de 6 aprilie 1941, pe o stradă al cărei nume parcă îi prevestea viitorul, Strada Artelor, maestrul este acceptat la vârsta de doar 14 ani în cadrul Școlii de Muzică numărul 1 din București (astăzi Liceul Dinu Lipatti) la clasa Profesorului Fănică Luca, cel care îi va pune naiul pentru prima dată în mâini, acel instrument pe care, așa cum spunea chiar Maestrul, „atunci când îl iei în mână este la fel ca atunci când ții Psaltirea în mâna ta, este o rugăciune sfântă.”
Șase ani mai târziu se înscrie la Conservatorul ‘Ciprian Porumbescu’ din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare în pedagogie (1966) și dirijorat pentru cor și orchestră (1968).
Încă din timpul studenției Gheorghe Zamfir devine dirijor al ansamblului folcloric „Ciocârlia” din București, care număra peste 300 de artiști. Cu acest ansamblu s-a bucurat de un mare succes în cadrul numeroaselor turnee pe care le-a făcut atât în țară, cât și în străinătate (Germania, fosta Uniune Sovietică, Elveția, China). Tot în această perioadă înregistrează primul său disc la Electrecord, pe care se află renumitele piese ‘Doina de Jale’ și ‘Doina ca de la Vișina’, iar în 1968 este editat cel de-al doilea disc al său.
După demisia de la ansamblul ‘Ciocârlia’, în 1969, Gheorghe Zamfir începe, în următorul an, marea aventură a vieții sale artistice, continuată și după plecarea în Franța, în anii ’80.
Înzestrat de Dumnezeu cu un talent deosebit, muzicianul reușeste să revoluționeze încă de la începutul carierei sunetul la scară universală, prin intermediul schimbărilor pe care le aduce naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 si 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi — apărut în 1972). În 1972 inventează stilul Nai-Orgă, prin care a introdus noi repertorii și a lărgit considerabil paleta de expresii de interpretare a naiului. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.
Gheorghe Zamfir este primul artist român primit la Vatican de către Papa Ioan Paul al II-lea pentru a susține un concert privat pentru acesta în anul 1988. Ulterior, artistul a mai fost primit de două ori la Vatican, fiindu-i oferită medalia Vaticanului și de două ori diploma Universității ‘Don Bosco’ din Roma. A fost aplaudat pe toate scenele mari ale lumii, a avut turnee în numeroase țări precum Turcia, Egipt, Rusia, Franța, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Italia, Spania, Africa de Sud, Japonia, Mare Britanie, Canada și Statele Unite ale Americii. Este singurul artist român care deține două discuri de aur în SUA și câte unul în Ungaria, Elveția, Germania, în total având 120 de Discuri de Aur și Platină.
Are numeroase premii și distincții oferite atât în țară cât și în afara ei dintre care amintim: Ordinul Meritul Cultural al Franței; Titlul de Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului; Diplomat de Onoare al Universității Sorbona; Ordinul Comandorului în Columbia; Medalia de aur a Asociației din cadrul Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței (de două ori); Premiul Academiei Charles Cros (de două ori); Premiul Țitera de aur în Franța; Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia; Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală (în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”, ediția 2009); Ordinul Republicii (Republica Moldova), 2014; titlul de cetățean de onoare al municipiului Târgoviște în 2008; titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța etc.
Însă cu toate aceste realizări uriașe, Maestrul nu a uitat niciodată de unde a plecat și a ales să se întoarcă în România, țara lui dragă pe care nu a renegat-o sau blamat-o în niciun colț al lumii.
Concertul de pe data de 22 septembrie, a fost doar un mic omagiu pe care România i l-a oferit unuia dintre cei mai mari români din istoria sa. Ce alt moment mai bun se putea alege pentru acest concert decât anul Centenarului, anul în care România ar trebui să își aprecieze, poate mai mult ca niciodată, trecutul, prezentul și viitorul !
„ Regele Naiului ’’ a avut parte în Piața Constituției de un eveniment pe care probabil l-a așteptat toată viața. Numeroși artiști de talie națională și internațională, foști elevi ai lui Gheorghe Zamfir, personalități marcante ale genului liric precum: Enrico Macias, Avi Toledano, Eugen Sârbu, Andrea Griminelli, Valentina Naforniță, Orchestra Metropolitană București – dirijor Daniel Jinga, Orchestra Națională „Lăutarii” – dirijor Nicolae Botgros, Vasile Iovu, Paula Seling & K1, Cezar Cazanoi, Laura Bretan, Jean Luc Faraux, Aydin Yavas, Roar Engelberg, Gao Chunhua, Chang Kyun Kim, Petruța Kupper, Radu Nechifor, Claudia Iordache, Flavius Tinică, Mădălina Lupu s-au alăturat Maestrului în această seară memorabilă.
Vă mulțumesc Maestre pentru o seară pe care nu o voi uita probabil niciodată și mă înclin cu respect în fața dumneavoastră!
Închei acest articol cu vorbele minunate rostite de Maestrul nostru drag la finalul concertului întrucât consider că aceste cuvinte reprezintă cel mai important mesaj pe care trebuie să îl reținem în acest an, rezumând totodată întreaga sa viață și personalitate unică:
„Mă simt profund onorat, profund emoționat și vă iubesc din tot sufletul meu în veșnicie ! Să trăiți în inima mea împreună cu țara mea România unde m-am născut și împreună cu poporul meu căruia îi doresc tot binele din lume și salvare, salvare, salvare întru lumină, credință și desăvârșire pentru un popor genial! Mulțumesc tuturor celor care au venit aici, invitaților din străinatate, din tot sufletul îi îmbrățișez și îi sărut pe inimă! Vă mulțumesc și vă sărut și pe dumneavoastră pe inimă! Dumnezeu să ne dea sănătate, pace, armonie și desăvârșire și credință!”
Surse:
Leave a Reply