Cristina Stoian

V-am promis în prima mea postare de pe blog că voi reveni cu detalii despre experiența cutremurătoare la care am asistat, cea a avortului.

Propun să începem cu definiția clasică a acestei noțiuni. Astfel, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, avortul reprezintă o „Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil.”  În continuare, eu voi vorbi doar despre avortul provocat sau la cerere.

Din comunicatul Marşului pentru Viață 2017 (Comunicat de presă Marșul pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”) aflăm faptul că în România media avorturilor la cerere în primele 6 luni din 2016 a fost de 185,4 avorturi chirurgicale efectuate pe zi în spitalele de stat. Dar, la aceste date, trebuie adăugate următoarele categorii de avorturi care nu sunt raportate în statisticile din România: avorturile care se efectuează în clinicile particulare; avorturile medicamentoase, prescrise în spitalele de stat și în clinicile particulare; avorturile făcute în străinătate de persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României aflată în perioada de fertilitate.

Aşadar, doar în țara noastră minim 185 de copii îşi pierd zilnic viața chiar înainte de a apuca să respire pentru prima dată…

Dar poate vă întrebați cum se întâmplă acest lucru? Cum se face un avort?

Voi încerca să vă prezint experiența mea proprie, cea a avortului chirurgical.

Femeia care vrea să facă avort se prezintă cu buletinul într-o clinică în care se efectuează aceste proceduri şi plăteşte costul procedurii. Da, ați citit bine, pentru a „scăpa” de viața din pântecele tău trebuie să şi plăteşti…

Apoi aşteaptă să îi vină rândul. Odată ajunsă înăuntru, femeia este anesteziată (se practică anestezia locală sau generală în funcție de caz). Prin colul uterin dilatat în prealabil, medicul introduce o chiuretă cu care raclează pur şi simplu produsul de concepție. Această procedură se face „în orb”, de aici şi riscul crescut de perforație uterină al procedurii. Apoi, se aspiră electric, prin intermediul presiunii negative produse de o pompă electrică resturile rămase în uter. Zgomotul produs de aspirare este asemănător celui produs de aspirarea unui cârpe sau a unui obiect mai mare atunci când facem curățenie în casă… Singura diferență este faptul că acea „cârpă” este o ființă vie… Eventualele părți fetale sau de placentă rămase sunt îndepărtate tot cu ajutorul chiuretei.

După procedură femeia este dusă rapid într-o altă cameră pentru a face loc următoarei înscrise pe listă…

Mai multe detalii despre tehnica diverselor tipuri de avort găsiți în acest articol extrem de bine structurat: Proceduri de avort. Iar aici, găsiți un videoclip care arată paşii procedurii, aşa cum i-am explicat şi eu mai sus: Avortul în trimestrul I de sarcină: avortul prin Aspirare .

Ce se întâmplă apoi cu femeia? Cum se simte?

Tot din experiența mea proprie, atât ca studentă la medicină, cât şi ca organizator al Marşului pentru Viață, pot spune că:

• Nimeni nu o întreabă nimic pe acea femeie, nici înainte, nici după procedură. Lipsesc chiar şi întrebări banale, umane precum: De ce eşti aici? De ce nu vrei să păstrezi sarcina?
• Toate femeile pe care le-am văzut părăseau camera unde se făcea avortul plângând sau aproape plângând.
• După ce îşi reveneau după avort, femeile îşi luau buletinul şi plecau repede pe unde au venit, dar fără copilaşul din pântece, din nou fără a le întreba cineva cum se simt.
• Majoritatea avorturilor (aproximativ 80%) se fac la presiunea tatălui sau a familiei viitoarei mame nu la dorința acesteia.

Ştiu că articolul meu nu reuşeşte să redea nici măcar jumătate din sentimentele pe care le-am trăit odată cu această experiență. Însă mi-aş dori ca el să ne facă mai umani, să conştientizăm că avortul este o traumă uriaşă pentru o femeie şi că o mână întinsă aproapelui nostru poate salva o viață. Viață care a fost dată de Dumnezeu cu un scop… Poate tocmai acel făt va ajunge un mare cântăreț, pictor, medic sau fotbalist, aşa cum au fost şi cazurile lui Andrea Bocelli sau Cristiano Ronaldo.